• Document: Augusto Cury : Parinti straluciti, profesori fascinanti
  • Size: 1.47 MB
  • Uploaded: 2019-05-17 15:09:53
  • Status: Successfully converted


Some snippets from your converted document:

Augusto Cury : Parinti straluciti, profesori fascinanti Dedicaţie Dedic această carte unei persoane foarte importante din viaţa mea Ai renunţat la visele tale, pentru ca eu să pot visa. Ai vărsat lacrimi, pentru ca eu să fiu într-o stare de fericire. Ai pierdut nopţi de somn, pentru ca eu să dorm în linişte. Ai crezut în mine, în ciuda greşelilor mele. A fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii. Să nu uiţi niciodată că eu voi lua un pic din fiinţa ta, în propria mea fiinţă. Prefaţă Această carte va vorbi inimii părinţilor şi profesorilor. Ei luptă pentru acelaşi vis - acela de a-i face fericiţi, sănătoşi şi înţelepţi pe fiii şi respectiv elevii lor, dar niciodată nu s-au simţit atât de rătăciţi în misiunea atât de grea de a educa, pe cât se simt acum. Şi unii, şi alţii acţionează şi cultivă teritoriile cele mai dificile - acelea ale inteligenţei şi emoţiei. Nu scriu pentru eroi, ci pentru oameni care ştiu că a educa înseamnă a se ocupa de cea mai frumoasă şi mai complexă artă - aceea a inteligenţei. A educa înseamnă a crede în viaţă, chiar dacă vărsăm lacrimi. A educa înseamnă a avea speranţă în viitor, chiar dacă tinerii ne decepţionează în prezent. A educa înseamnă a semăna cu înţelepciune şi a culege cu răbdare. A educa înseamnă a fi un căutător care caută comorile inimilor. Pe cine interesează această carte? Pe părinţi, pe educatori şi învăţători, pe profesorii din învăţământul gimnazial, liceal şi universitar, pe psihologi, pe cei care lucrează în domeniul resurselor umane, pe tineri şi pe toţi acei care vor să cunoască câteva secrete ale personalităţii şi doresc să-şi îmbogăţească relaţiile sociale. 1 Nu voi vorbi despre reguli, căci, la temperatura ridicată a problemelor cotidiene, ele se evaporă. Voi vorbi despre instrumentele psihologice care ar putea să promoveze formarea de oameni care gândesc, să educe emoţia, să lărgească orizonturile inteligenţei şi să confere calitate vieţii. Voi împărtăşi experienţa mea ca psihiatru, educator şi specia/ist în psihologie. în ciuda limitărilor mele, mulţi oameni au fost încântaţi de ideile pe care le prezint în congrese naţionale şi internaţionale. A sosit vremea să public o carte specifică despre educaţie, căci am primit în acest sens îndemnul a mii de psihologi, educatori, medici şi părinţi. Aş vrea să evidenţiez pe cineva care să-i reprezinte pe cei care m-au îndemnat cu multă amabilitate. Este unul dintre cei mai apreciaţi profesori de comunicare şi oratorie din Brazilia: Alkindar de Oliveira. Mesajul său m-a mişcat profund. Mi-a spus că s- a trezit înainte de revărsatul zorilor, i-a fugit somnul şi a început să citească ideile mele despre educaţie. Lectura l-a surprins. De aceea, când s-a făcut ziuă, mi-a scris, spunându-mi: „lată soluţia educaţiei în lume. Dacă vă veţi limita la a divulga aceste tehnici şi nu veţi mai face nimic altceva tot restul vieţii, vă veţi fi îndeplinit deja misiunea existenţială. Vă sugerez să le publicaţi într-o carte accesibilă, pentru ca ele să ajungă la îndemâna fiecărei şcoli, fiecărui profesor, fiecărei mame, fiecărui tată." Mulţumesc pentru aceste laude, dar nu le merit. Cred însă, sincer, că deprinderile educatorilor şi tehnicile pedagogice pe care le voi comenta în această carte ar putea revoluţiona educaţia pentru totdeauna. Dacă sunt puse în practică, ar putea îmbogăţi relaţia dintre părinţi şi copii, dintre profesori şi elevi! Familia s-ar putea transforma într-o grădină de flori - iar sala de clasă, într-un loc agreabil. Încotro se îndreaptă tineretul Există o lume care aşteaptă să fie descoperită în fiecare copil şi în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află închis în propria sa lume, reuşeşte s-o descopere. Generaţia noastră a vrut să dea copiilor şi tinerilor tot ce e mai bun. Am avut vise mari pentru ei. Am căutat să le dăm cele mai bune jucării, haine, plimbări şi şcoli. Nu voiam ca ei să umble prin ploaie, să li se întâmple ceva pe stradă, să se rănească cu jucăriile făcute în casă şi să treacă prin dificultăţile prin care am trecut noi. Am pus un televizor în sufragerie. Unii părinţi, cu mai multe posibilităţi, au luat câte un televizor şi un calculator în camera fiecărui copil. Alţii au umplut timpul copiilor lor cu multe activităţi, înscriindu-i la cursuri de limbi străine, informatică, muzică. Aţi avut o intenţie excelentă, doar că nu ştiaţi că aceşti copii aveau nevoie şi de copilărie, aveau nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Nu v-aţi imaginat ce mult depind creativitatea, fericirea, îndrăzneala şi siguranţa adultului de matricele memoriei şi de energia emoţională a copilului. N-aţi înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de

Recently converted files (publicly available):